VIKING Lady (finca)

   Salve, Ruslan!
Azi după lucrul am ieşit la o plimbare cu bicicleta. Vezi ce s-a primit.

   Sunt doua locuri, pe care le ştiu eu, unde e interesant să pedalezi. Am ales acela care are drum mai scurt. Ştiam că pe marginea drumului creşte zmeura, în pădure - голубика. Spre dezămăgirea mea nu era atîta multă zmeură ca data trecută, am găsit numai cîteva, după ce am hotărît să fac nişte poze special pentru tine. Ştiu că faci parte din clubul "vikinjilor" şi după ziua ceea în Peştera Surprizelor ne-aţi numit pe toate fetele "vikingoaişe". Ap, vreau să arăt că acum într-adevăr poţi să mă numeşti "vikingoaica" sau "Viking Lady", sau cum vrei tu :))

:P

   Pe голубика am găsit-o în altă parte

Pădurea nu e periculoasă, spun din start, pentru că vezi, are тропинки, şi mai ales nu e atît de deasă şi întunerică. În plus, nu eram singură acolo. Din cînd în cînd apăreau nişte oameni fugind cu o foaie în mîna.

N-am rezistat din curiozitate şi am întrebat pe unul dacă e vreo competiţie şi el mi-a spus că aveau training de orientare în spaţiu. După aia tot m-am plimbat prin pădurea ceea, la fiecare pas unde vedeam ягоды, mă opream ca să le mănînc:).

мох

   Am ieşit de acolo era ora 19:00 - devreme să mă întorc acasă. Seara a fost cu soleil după o zi de ploaie, cine ştie cînd o să mai fie aşa, de aia şi vroiam să profit la maxim. Chiar dacă ploua în momentul cela, avem tot ce trebuie sub o ploaie. Mai departe am ales o localitate, pînă la care aveam 2 km - Kukkaromäki. Cîteva poze de acolo

 

Kukkaromäki are numai cîteva case şi o singură stradă. Am mers pînă la sfîrşit şi am văzut un semn spre partea stîngă "Ladun Maja". Hmmm... oare ce ar fi acolo. Drumul stătea tot să zicem aşa prin pădure. M-am gîndit deodată că o să mă ocărăşti iarăşi că merg singură în pădure, dar vopsea roşie pe copaci mi-a zis că oameni trec pe aici, cei care iubesc plimbare în pădure şi că nici un animal sălbatic nu poate fi în apropiere. Iată aşa era o poticică, undeva plină de pietre, în alt loc ieşeau rădăcinele mari ale copaciilor.

din ambele părţi erau pietre

Era greu de pedalat. Am amintit de ziua ta la Prata Selva. Pot să zic că am avut o mini version of Prata Selva riding in Finland:). Desigur că viteza mea nu era nici pe de aproape ca a ta, dar totuşi s-a simţit bine (într-o zi o să te ajung eu :P). Un глухарь s-a speriat de sunetele mele, dar eu m-am speriat de zborul lui din tufiş.
    Poticica m-a adus aici.

Locul îmi era un pic cunoscut, pentru că am fost aici cu profesoara şi studenţi în luna iunie. Un drumuleţ venea din deal în vale. Ţie ţi-ar plăcea să-l simţi cu Alvuşoara :).

Eu însă am mers înainte şi uite ce mă aştepta.

În împrejur mai multe pietre decît copaci

Nu ştiam ce să fac: să merg mai departe, să caut drumul cunoscut şi apoi acasă sau să mă întorc înapoi, căci în poza cu copac căzut se vede şi un дремучий лес. Ca de obicei am mers înainte. Am tîrîit bicileta peste copac - ce de grea e! с ветерком şi cu viteza am mers în vale. După vale venea şi un deal mare, pe care l-am trecut pe jos. Cînd am ajuns la top am văzut drumul cu totul cunoscut mie, adică eram sigură unde sunt şi unde voi ieşi dacă îl urmăresc.

Am respirat liniştit, deodată am simţit foamea, mi-am scos biscuiţii şi le mîncam. În acelaş timp, pe dealul opus am văzut un punct oranj, ceea ce însemna că nu sunt singură în pustia asta de pietre şi copaci

   Atrage atenţia la natura, la copaci, ce de interesanţi sunt :). Eu deja sunt obişnuită să le văd, dar d-intîi a fost ceva nou.
   Mai departe. Ce a fost. După cîţiva metri a fost o vale. "Vreau s-o trec fără ca să apăs la frîne." N-am apăsat, dar cînd a trebuit, a fost tîrziu - am căzut! nu era grav :), în plus aveam cască pe cap. Doar la picioare a fost un pic dureros.

vale

 M-am sculat liniştit, am respirat adînc :). 2 min mai înainte şi am văzut căsuţa, unde noi am fost cu studenţi. Ea şi se numeşte Ladun Maja.

 În casuţa asta miticuţă în centru stă o сооружение pentru a face foc, deasupra poţi să firbzi cafea sau să prăjăşti makkara - e mîncarea tradiţională a finlandezilor (наши сардельки или "mititei"). Le prejăsc pe foc şi le mănîncă după sauna, mmmm.... ce gustos :)

дровишки для сауны

сауна

выход к озеру

Despre sauna îţi povestesc altă dată aparte ;)

   Eh, mi-am adus aminte că nu am poze din ziua de azi cu înfăţişarea mea :).

10 minute de relaxare.... şi m-am pornit spre casă. Ce plăcut a fost să fiu singură în pădure cu bicileta: aer curat, nu e cald nici frig, naturaleza frumoasă - что ещё нужно для счастья! а нужно одно, но...

   Am ieşit pe asfalt, a fost mai uşor să pedalez şi cu atît mai plăcut. Nici un transport, numai eu şi dispoziţia pozitivă!!! 

   Acasă am ajuns la ora 21:00. Doamna, care are grijă de studenţi în camin, mi-a pus o întrebare şi ţi-nchipui eu am înţeles-o!!!! + i-am putut să răspund. M-a întrebat dacă am făcut cunoştinţă cu studenţii noi (normali). Apropo, luni s-a început noul an şcolar. Deacum n-a să fim singuri în cămin, muzica la volum maxim...

    Cam atît am vrut să-şi povestesc. Sper să-ţi placă )).

Alacita