"BONJOUR"

Azi 04.08.2013, deşi am lucrat, am avut parte de o zi minunată. D-intîi a little bit of fun cu studenţi - le învăţam cîteva fraze în româna

M-am rîs un pic cum o doamna încerca să pronunţe literele "ţ" şi "z". Mult nu a durat lecţia, ne-am dus să sărbătorim "engagement"-ul a unei perechi. A fost tăt simplu: nişte chipsuri şi apă dulce. Unei fete nu i-a plăcut deservirea - s-a dus în camera sa, şi-a luat propriile bomboane şi apa :D. Apoi au urmat dansuri. Nu vreau să mă laud, dar s-a făcut un rînd de bărbaţi cine vroia să danseze cu mine :D. Ştiind cu ce fel de oameni lucrez, puteţi să vă imaginaţi că n-aveam nici o poftă să dansez cu niciunul. Dar lucru este lucru - trebuie să le atrag atenţia, să mai simtă şi ei fericiţi pe lumea asta. Sincer să spun, la mine tot se face luminos pe suflet cînd le văd zîmbind. Cîteodată numai prezenţa mea le este de ajuns şi desigur le mai zîmbesc, atunci toţi suntem fericiţi :).
     Am terminat lucrul la 17:00, după ce m-am pornit spre market să dau ultimele sticle la automat pentru recycling - să cîştig cîţiva banuţi. În planuri de seara era programat să merg cu bicileta într-o localitate ce se numeşte Naarajärvi - 3 km de Pieksämäki. Spre drumul înapoi acasă din oraş, am întîlnit o fată, care a fost la noi la cursuri de vară. Aşa stînd cu ea de vorbă ("vorba" - ea mă întreba ceva, dar eu răspundeam как попало), văd că se apropie un moşneag neberberit cu bicileta încărcată cu multe genţi. Deodată m-am gîndit că e vreun beat, că posibil va cere nişte euro pentru mîncare. După salutarea lui în franceza "Bonjour" eram cu un procent mai sigură în asta. Ei, îi este vesel omului. Dar!!!!! cînd a continuat să "parler en français" am rămas cu gura căscată, ochii mei s-au făcut mari, entuziasmaţi... pentru că în faţa mea stătea un omuleţ care a venit din Franţa cu bicicleta şi acum îşi căuta loc unde ar putea să-şi pună cortul pentru a petrece noaptea.

Eu am uitat de totul din lume :D. Să întîlnesc un francez nativ în Finlanda, în oraşelul ăsta mic Pieksämäki?! nu-mi venea a crede!!! Eu deodată mi-am asumat responsabilitatea să-i ajut. Căci dacă nu eu, atunci cine? El nu prea vorbeşte engleza, finlandeza cu atît mai mult. Cred că din emoţii, creierul meu automat переключился на французский язык. Singura mă miram cît de bine la mine se primea :)). Totuşi nu în zadar am mers eu la universitate 3 ani :D. Şi el a spus că vorbesc foarte bine franceza :P
   Daţi să vă povestesc un pic despre el (ceea ce el mi-a povestit). A ieşit el din Paris, a mers prin Belgia, Olanda, Germania, Suedia, a ajuns la punctul cel mai nordic al Norvegiei şi acum se dă jos înapoi prin Finlanda. A fost în Laplandia, oraşul Rovaniemi (unde vreau să ajung şi eu :)), iar acum e în Pieksämäki :). Dovada e foto făcută de moi.

Are un cort care e rezistent la frig de 0 ºC, o mapă nu prea detaliată. L-am întrebat cum comunică cu oamenii - "langue des signes" - a zis. Noi eram aproape de şcoala mea, am mers să întreb un profesor unde domnul ar putea să înopteze. După 10 min de aşteptare Monsieur a crezut că nu putem să-i ajutăm cu nimic, iar peste 1 min profesorul deja ieşea cu o foaie unde a printat mapa cum să ajungem la camping. Se afla taman nu departe de Naarajärvi - unde vroiam să merg eu seara :). Aşa am avut ocazie, şansa, posibilitate (numiţi cum vreţi) să mai vorbesc în franceza avec monsieur.
    Pe drum am amintit de aşa cuvînt frumos ca impecable. Eu însă i-am spus că nu l-am luat în serios deodată. Aveam încă un raison pentru asta, pentru că într-o zi vorbeam cu un client/student şi i-am zis că vorbesc cîteva limbi printre care e franceza. El deodată mi-a spus "bonjour", ceea ce m-a surprins. Cînd am întîlnit pe monsieur-ul acesta, am crezut că poate el tot e invalid care ştie numai un cuvînt "bonjour" şi acum se pricăleşte de mine (cum zic moldovenii).
    Probabil că păream stranii: o fetiţă în rochiţă şi un moşneag neberberit :D dar îmi era tot una. Campingul l-am găsit foarte uşor. După mulţumiri din ambele părţi: mie că l-am ajutat, lui pentru că mi-a fost o plăcere să vorbesc cu un francez, am făcut poze ca amintire,

 

ne-am urat o seară frumoasă unul altuia. El s-a dus să-şi pună cortul, dar eu m-am pornit mai departe să explorez pădurile şi cîmpiile :)).

   Tot azi o să vă povestesc un pic cît de mare grijă au finlandejii de drumurile lor.

Vedeţi bandele celea negre? au mai pus un strat de asfalt vara asta pentru că s-au făcut depresiuni (?) de la roţile maşinilor. În plus, în oraş au vopsit liniile pe drum, trecerile de pietoni nu pentru că vine cineva persoana importantă, cum se face în MD :), dar pur şi simplu pentru împrospătare.

     Aici vă las. Je vous suhaite un bon début de semaine!
A bientôt!