25.05 World Village Festival, Helsinki

   Pe 22 de mai am primit e-mail de la organizaţia coordinătoare că ar trebui să decidem la ce ora vrem să ne pornim din Kokkola spre Pieksamaki. Prin grupa mergea zvonul că unii nu vor să meargă deodată acasă, ci să viziteze festivalul din Helsinki. Nici eu nu vroiam să mă întorc deodată în 4 pereţi şi să aştept lunea să văd lumea :). Mi-a costat cîteva ceasuri să mă decid pentru că unicul obstacol care mă ţine de fiecare dată sunt banii. Drumul spre Helsinki achită organizaţia, dar înapoi eu :/. "Ei bun, - am zis, - nu se ştie cît voi sta în ţara asta. Aşa că "a aprovechar!" Compania era excelentă pentru distracţie, era posibilitatea de a mai practica limba spaniola, de a mai vedea alte locuri din Helsinki etc.
   Dimineaţa pe 24 mai a fost un pic tristă, ne dispărţeam unul de altul după o săptămînă magnifique petrecută impreuna. Maxi-taxi ne-a adus la gara, am avut o ora si jumate de asteptat. Eu ca intotdeauna vecno golodniy celovecek, mincam ceva.

  Drumul a fost lung pina Helsinki, vreo 5 ore. Prin ferestrile trenului vedeam numai paduri si lacuri :), dar frumoase. In Helsinki ne-a intilnit Ana din Rusia, o fata foarte placuta si foarte grijulie. Ea e tot voluntara ca si noi. Trebuie sa spun ca ne-a aratat gostepriimstvo russkogo naroda. Ne-a hranit, ne-a dat pat sa dormim etc. Seara am iesit sa ne plimbam prin oras. Am stat un pic linga marea. Am observat ca in Helsinki se face mai intuneric decit in Kokkola, care se afla in Vestul Finlandei (acolo in genere nu se face intuneric).

   A doua zi ne-am trezit mai devreme ca sa reusim sa vedem Maailma kylassa- festivaali. Am aflat ca tot in ziua asta intr-un raion a orasului va fi flee-market toata ziua. Flee-market - oamenii au iesit pe strada si isi vindeau fie hainele, fie cartile sale sau ceva din bijuterie. Mai pe scurt, ceea de ce deja nu aveau nevoie. Asa puteai sa vezi cine e stapinul lucrului care iti cumperi. Ne-am apropiat la prima masa. Doamna stia spaniola bine si asa ne-a usurat conversatia ca s-o intelegem.

Avea ea cercei frumusei de hand-made, dar tare scumpe. I-am zis multumesc si ne-am pornit mai departe. Mai departe am inceput sa ne placa fiecare bezdeluska. La una m-am gindit mult daca s-o iau sau nu si am incercat sa ma torguiesc, daca o sa-mi dea cu mai putin. Ah, femeia a fost tare intelegatoarea si cu 50 centi mi-a dat mai putin :). In alt loc iarasi mi-au cazut sub ochi bijuteriile. Nici nu vroiam sa intreb pretul ca imi imaginam ca nu-mi pot permite, cind fetitza care era cu bunnelul sau, s-a apropiat si a zis ceva in finlandeza. Bunelul mi-a tradus ce vroia ea sa zica. Okazivaetsea, totul ce era in cutie era gratis! Eu am intrebat de doua ori, pentru ca ma gindeam ca poate si bunelul nu prea stie engleza si posibil ca mi-a tradus gresit. Dar, nu :). Ei daca asa mi-am ales ce ma interesa, ne-am schimbat citeva cuvinte si in rusa cu barbatul cela si ne-am dus mai departe. Spaniolcele, sarmanele, nu stiau ce sa faca. La fiecare pas ceva isi luau, pentru ca gaseau foarte si foarte ieftin. Ziceau: "No lo necesito, pero si es barato - lo compro :)".
   Ziua am continuat-o in alt flee-market, mai aproape de centru.

Aici mai multa atentie am pus la carti. Mi-am luat niste cartulii copilaresti in finlandeza si una am gasit in engleza. Cind o sa am timp o sa stau cu vocabular in mina si voi invata limba :). Toate am cheltuit banii din buzunarul nostru si ne-am asezat pe un spatiu liber ca sa asteptam sa vina o masina cu mincarea italiana gratuita. Asta ne-a spus italianetzul nostru.

 Edi mi ne dojdalisi, pentru ca eram tare flaminzi, asa ca ne-am pornit la Festivalul insusi.

con italiano in tramvai

Am ascultat citeva citece pina la cinci, taman era ora lui Esther sa mearga la tren.

cea mai funny spaniolka

   Dupa ce s-a dus dusha companii, a fost un pic trist. Pentru ca fiecare din nou se imprestie prin Finlanda la proiektul sau si cine stie cind si cum ne vom revedea cu totii iarasi. In schimb, am cunoscut in oras alte 3 voluntare. Iarasi una spaniolka, una din Poland, alta din Cehia. Am stat la o bere in parc, am ascultat muzica improvizata de citiva tineri. Altceva interesant nu prea am vazut, pentru ca era o multime de oameni, din diferite tzari. Pe mine ma impresiona stilul fiecaruia de a se imbraca...

   Dar totusi cred ca cea mai interesanta partea a zilei a fost seara in clubul "Pacifico" - club finlandez dar se pune muzica braziliana. Dupa o zi lunga si numai in picioare simteam tare si atre obosita. Nu imi era a dansa, nici muzica nu-mi placea. M-am gindit ca nu va fi nimic strasnic daca dorm un pic pe canapea din club. Mai ales ca Luca si Manddy stateau de vorba, le-am spus ca ma culc putin si cind se vor duce la dansat sa ma trezeasca. Deja visam ceva cind m-a trezit un finlandez :D. Am deschis ochii, am vazut ca nu e din grupul nostru, in plus cei doi nu-s linga mine, am tras o rusine :))))), simteam de parca sunt o finca beata :D. 

   Am mers la dansat, era cald, muzica lenta. Macar sa fi fost ceva mai repede, aveam sa ma trezesc cum se cade. Ei, n-am asteptat eu mult pina cind lui DJ o sa vina in cap sa schimbe motivul. O moldoveanca miticuta s-a apropiat de DJ si l-a rugat sa puna ceva mai voios. Peste vreo 5 cintece sala era a noastra, si in deosebi a mea. Desigur ca atentia finlandezilor era pe cercul nostru, dar asta e ceea ce imi place cel mai mult :)))). Spre sfirsitul petrecerii am facut cunostinta si cu un fin. DJ-ul m-a onorat cu un dans. Mai pe scurt, numai emotii pozitive! Dar cit de mindra ma simteam ca sunt din strainatate, dintr-o tarisoara mica si saraca, dar macar stim cum sa ne distram!!!

   La ora doua am ajuns acasa cu transport public. Da, da! Orasul inca nu se dusese la culcat, tinerii zguduiau prin strazile, autobusele inca mai mergeau, ceea ce e foarte bine, nu trebuie sa chemi taxi. Asta mi-a placut. Am venit acasa, Luca era taaare flamind, am mincat si noi cu el. Deja la masa creerul meu se stingea, vroia sa se odihneasca si nu putea sa se gindeasca la  n i m i c.