05/06.05.2013 Dinner at Marjö's home & les petites promenades.

   V-am spus deja ca din prima zi cind ne-au intilnit la gara, ne-au chemat la dinner in casa de our support family. Dar mai intii va povestesc cum s-a inceput a doua zi. Seara noua ni s-a spus ca breakfastul se da la 07:30, la 08:00 e tirziu deja sa vii si noi ca fete harnice si flaminde :)) ne-am trezit mult mai devreme ca de obicei, numai ca sa reusim sa mincam :D. Cind am intilnit pe estonka, ea ne-a zis: "A cego tak rano?". Aveam inca o ora pina la mic dejun, asa ca noi am decis sa ne plimbam putin. Va inchipuiti ca era dimineata, nimeni nu-i afara, frig, niste masine pe drum si noi.
   Pieksämäki se socoate un oras mic, dar eu l-as numi "un sat", pentru ca la noi chiar intr-un oras mic sunt kvartirnie doma, dar la ei practic toate sunt case pe pamint, facute din lemn. Dar!!! drumurile lor la asa numit de mine sat sunt muuuult mai bune decit la noi in oras. Oh!!!! no comment... Aerul era foarte foarte curat, niste pasarele cintau.

visokie beriozki

eto stoga sena, obmotannie kleionkoi

  

Vedeti in poza de mai sus ca crepature nu erau mare, dar deja le-au reparat.

 
   La amiaza am mers la cantina sa mincam putin, macar sa gustam, pentru ca noua ni s-a spus ca duminica ei au mai bogata mincare decit in fiecare zi. Da, era gustos - lososi s kartoshkoi fri. Aveam sa mincam mai multe bucate, dar ne astepta alta masa :).
  
   Marjö a venit dupa noi cu masina si pentru mine era ceva nou sa aflu ca ei pun centura si pe scaunele din spate. Ne govorea uje o perednih sideniah. E o familie foarte placuta: sotzul Seppo - sveashennik, sotia Marjö, fata Linda, unul din fii Petrus, care e foarte shy, a mincat cu noi si repede a fugit in camera sa. E interesant sa vorbesti cu ei si sa vezi cum si ei se straduiesc sa vorbeasca engleza ca noi sa le intelegem. Ei deja erau informati ca eu sunt dintr-o regiune especifica unde se vorbeste alta limba si mi-au spus ca in Finlanda femeile cu par mai negru se socot un pic dangerous, ca nu poti avea incredere in ele :). Le-am adus cadou - Kagor facut in Gagauzia si asa de bine a mers la masa!!!
   Ce mi-a placut in casa lor e ca practic totul e facut din lemn si asa de frumos se priveste! Dupa masa ei ne-au facut un mic tour prin Pieksämäki. Am vazut unde se afla diskoteca lor, care lucreaza numai vineri seara si simbata. Mai au si karaoke :D

   Ne-au adus acasa, ne-am luat ramas bun. Eu am crezut ca vom merge in camerele noastre, pentru ca nu era timp cel mai bun - bureza. Dar, okazivaetsea, am nimerit sa lucrez impreuna cu o fata tot dornica de aventuri. Si asa pe timp inourat ne-am pornit sa vedem unul din lacuri care se afla in oras. Stiti cum am mers? nu stiti. Prin, asa sa zicem, o mica padure. Ei precis nu numesc asta padure pentru ca acolo peste tot sunt bucate de pamint unde cresc numai copaci. Dar padurea asta cam se asemana si cu boloto. Mestami bili luji s vodoi, gde-to voda protekala v vide ruceika, açlar çürük. Cu cit mai departe intram in padure cu atit era mai dificil sa treci, na scastie esio i dojdi silinee posiol.

  No nesmotrea na eto eto mi vsio-taki smogli dobratisea do ozera.



 U nih tzeliy read lodok vdoli berega. Nadeemsea, cto letom mi prokatimsea na odnoi iz nih :)

prozracnaia vodicka

   Vi uje znaete, cto v Finland holodno, no kak confirmación smotri sleduiuwie foto

  Azi 06 mai a fost un soare superb! a fost cald :) si am decis sa mergem "in oras" la Citymarket. Centrul se afla cam departisor. Eu inca nu stiu sa merg cu bici, de aia ne-am plimbat pe jos si uitati-va ce am vazut

razdevalocka na beregu ozera, sdelannaia iz lodki

cer, apa, nisip

v tzentre v osnovnom vse doma takie- 3hetajnie

V odnom iz marketov pri vihode uvidela takuiu afishu (voobwe ne znaiu cto ona znacit)

Ohuen ohut...

   Vreau sa va povestesc in citeva cuvinte cum a fost sa asist la prima clasa pentru adulti cu dizabilitati. Dar mai devreme as vrea sa ma jalui ca ferestrele mele ies spre Est si soarele bate in camera de la ora 04:00. M-am trezit azi mai inainte ca sa suna desteptatorul cu 40 de min mai devreme, in camera era atiiiit de svetlo chiar daca avem perdele intunecate. Sper sa ma obisnuiesc cu asta.

   Deci, prima lectia. Mda, e ceva nou pentru mine, ceva care nu vedeam in fiecare zi, ceva nu tare placut. Si as vrea sa-i multumesc lui Monsieur Lupascu pentru ca m-a invatat sa zimbesc chiar daca e greu pe suflet. Au fost si momente mai interesante. Cu unul din ei am incercat sa vorbesc si am inteles numai ca are 26 de ani. Mi s-a parut ca el s-a bucurat cind a aflat ca sunt mai mica decit el, ce planuri are? :) . Precum mi-au tradus, el a mai zis ca ii plac fete frumoase si muzica rap :))) si ce credeti, el mi-a cintat un cintec rap! :)) Altul ne-a dat numarul sau de telefon ca sa-i sunam :). V obwem, n-a sa-mi fie plictisitor... Acum la sfirsitul saptaminii ei pleaca acasa la odihna si ne vom revedea tocmai in august.

  Cam atit a fost. Mai departe nu stiu cum voi reusi sa scriu, pentru ca am un scop mare - si daca invat sa merg pe bici, deacum nu voi sta in incapere. O sa merg prin imprejurimi, "o fetiţă micuţă cu ochii mari ca să vadă totul :)."