30 May 2013
27 May 2013
16 May 2013
New people
Ieri am cunoscut o fată din colegiu (tot cu special needs). Ea singura s-a apropiat, a vrut să mă cunoască, să vorbim mai mult. Pare o fată normală, are prieten tot din categoria asta, ei sunt engaged... Si aşa vorbind i-am propus că putem ieşi într-o zi în pădure să ne plimbăm, pentru că nu-i place să stea în centrul oraşului. Reacţia ei a fost: "Oh, my God! Oh my God! I have to tell you something." La prietenii săi care ne înconjurau a spus să ne lasă în doi şi amuzant era faptul că prietenul ei s-a ascuns numai după un stîlp în hol şi asta se numea că el nu ne aude, nu ne vede. Ei bine, nu asta am vrut să spun dar ceea ce avea important să-mi zică. Mi-am încordat urechile ca s-o înşeleg din prima oara dar nu s-a primit. Ea a zis: cînd ea se plimbă prin pădure, ea trebuie să "hunt". Eu deodată n-am înţeles fişca şi o întreb a doua oară, a treia oară zic că vrea să împuşte? ea zice: "No, I have to hunt. If I see a rabbit I have to eat it". La mine greu ajungea, o întreb cum o va face? Ea: "I will run" ... :) Am zîmbit şi îi zic liniştit că nu va putea o face, pentru că un iepure fuge repede. "No, I can run fast! I am like vampire. Nobody believes me but it is true." Nu puteam să-i zic altceva şi spre fericire m-au sunat în momentul cela şi trebuia s-o las. Ea tare mă ruga s-o cred şi să nu spun nimănui.
Am plecat dar n-am uitat conversaţia asta. Am o curiozitate mare să văd cu ochii mei clipa ceea cum ea fuge după un iepure, dar am frică să nu vîne pe mine :D. Am văzut-o şi azi, de cîteva ori m-a întrebat cînd o voi adăuga în prieteni în FB.
Altul tot напрашивается в друзья. Un băieţaş cu manera de a vorbi ca sub nas şi mornăind - taman ceea ce îmi "trebuieşte" acum. După cum se vede el şi-a găsit свободные уши şi cînd sunt asistenta în clasa lor îmi mornăie ceva despre desenele animate din Japonia, depsre încă nu ştiu ce... Simt că asta deja mă pune pe nervi şi nu pot să-mi închipui cum mă voi descurca cu emoţiile mele dacă în continuare tot va fi aşa...
Dar după aşa stare ... vine rîndul isteriei, cînd te rîzi de orice şi de oricine. Azi am mîncat la o masă cu unul aşa studenţi, care vorbea ba cu sine, ba parcă cu noi. Eu şi colega mea ne străduiam să înţelegem ce vrea el să ne spună, dar era fără rezultat. După ce el a terminat speech-ul său, nu am stat mult pe gînduri şi i-am răspuns "Joo" ce înseamnă "da". Ne-a îmflat pe amîndoua un rîs şi nu ştiam dacă e bine ceea ce facem, că de fapt iesă că ne rîdem de băiatul cela. Dar bine ca ei sunt oameni înţelegători şi nu s-a supărat, dar încă a mai continuat să ne povestească :)).
Mai avem un "prieten" care indiferent ce partea zilei e ne spune "Gu mónin" (good morning) şi începe a rîde... Ei asta înţeleg, dar vă spun că în starea de isterie deja spuneam şi noi "Gu monin" :D.
Mîine plecăm în Kokkola unde vom sta o săptămîna pentru On-arrival training. Sper că acolo vom avea parte de emoţii numai pozitive, de oameni normali :D şi party.
Vom vedea despre ce va fi următoare povestioara mea.
Alla
Am plecat dar n-am uitat conversaţia asta. Am o curiozitate mare să văd cu ochii mei clipa ceea cum ea fuge după un iepure, dar am frică să nu vîne pe mine :D. Am văzut-o şi azi, de cîteva ori m-a întrebat cînd o voi adăuga în prieteni în FB.
Altul tot напрашивается в друзья. Un băieţaş cu manera de a vorbi ca sub nas şi mornăind - taman ceea ce îmi "trebuieşte" acum. După cum se vede el şi-a găsit свободные уши şi cînd sunt asistenta în clasa lor îmi mornăie ceva despre desenele animate din Japonia, depsre încă nu ştiu ce... Simt că asta deja mă pune pe nervi şi nu pot să-mi închipui cum mă voi descurca cu emoţiile mele dacă în continuare tot va fi aşa...
Dar după aşa stare ... vine rîndul isteriei, cînd te rîzi de orice şi de oricine. Azi am mîncat la o masă cu unul aşa studenţi, care vorbea ba cu sine, ba parcă cu noi. Eu şi colega mea ne străduiam să înţelegem ce vrea el să ne spună, dar era fără rezultat. După ce el a terminat speech-ul său, nu am stat mult pe gînduri şi i-am răspuns "Joo" ce înseamnă "da". Ne-a îmflat pe amîndoua un rîs şi nu ştiam dacă e bine ceea ce facem, că de fapt iesă că ne rîdem de băiatul cela. Dar bine ca ei sunt oameni înţelegători şi nu s-a supărat, dar încă a mai continuat să ne povestească :)).
Mai avem un "prieten" care indiferent ce partea zilei e ne spune "Gu mónin" (good morning) şi începe a rîde... Ei asta înţeleg, dar vă spun că în starea de isterie deja spuneam şi noi "Gu monin" :D.
Mîine plecăm în Kokkola unde vom sta o săptămîna pentru On-arrival training. Sper că acolo vom avea parte de emoţii numai pozitive, de oameni normali :D şi party.
Vom vedea despre ce va fi următoare povestioara mea.
Alla
14 May 2013
13 May 2013
12 May 2013
Subscribe to:
Posts (Atom)