JYVÄSKYLÄ + 50 km

No terve!
Est-ce que vous manquez mes postes? Bon, ici vient un más o menos interesante.

Pieksämäki - Jyväskylä (by train) and back Jyväskylä - Hankasalmi (by train), Hankasalmi - Pieksämäki (by bicycles)

   Weekend. Ce aş putea face? acasă nu vreau să stau. Tot augustul n-am vizitat nici un locuşor frumos. Era timp să mă pornesc să caut aventuri :). După o mică discuţie cu prietena (fetiţa cea rusoaica Katea) am decis să mergem în oraşul Jyväskylä. Ştiam că în oraşul cela este un parc cu drumuri pentru biciclişti, de aia am vrut cumva să iau bicicleta cu mine. Ne-am uitat la orarul trenurilor, am ales cela de dimineaţă la 7:18.
   Cînd am mers la gara ca să cumpărăm bilete doamna operatoarea era aşa de bucuroasă să mă vadă şi eu la fel, pentru că îmi este plăcută. Fiind aici 4 luni deja am învăţat să mă salut în finlandeza :). Aşa am făcut de data asta, am mai spus nişte alte cuvinte simple, la ce ea îmi zice: "Cineva mi-a spus că tu deja vorbeşti foarte bine finlandeza :)." Eu am făcut doi ochi mari, surprinsă cine a amăgit-o aşa. De vorbit eu deja vorbesc, dar încă nu la nivelul "foarte bine". Totuşi mi-a plăcut să aud cuvintele astea şi faptul că aproape tot Pieksämäki ştie de mine şi vorbeşte de mine, sper că de bine :D. Dar să revenim la povestea despre călătoria mea. Cînd să cumpărăm biletul înapoi i-am propus Ekaterinei să facem drumul înapoi cu bicicleta. Aproape 100 de km n-aveam să trec nicidecum, de aia am hotărît împreună că ieşim la penultima staţie şi pînă la Pieksämäki venim cu biciclete. Zis şi făcut.
    Sîmbătă m-am trezit la 5:20, mi-am pregătit geantuţa cu mîncare, m-am îmbrăcat binişor. Deşi promiteau să fie o zi caldă, dimineaţa totuşi era frig. Cînd am ieşit de acasă am văzut cum aburi de apă se ridicau sus din lac.

   La Jyväskylä am ajuns la opt şi ceva. Oraşul încă dormea. Puţine maşine, oameni încă mai puţini, numai noi două cu biciclete am început să facem tura prin străzi. Mergeam unde ochii vor. Aşa am găsit podul mare care părea un pic misterios din cauza tumanului.

Prima достопримечательность, pe care am văzut era Universitatea din Jyväskylä cu aşa o arhitectură

Din partea asta a podului iată ce privelişte se deschidea pentru ochi

Iar după jumate de oră, cît ne-am plimbat prin territoriul universităţii, se vedea aşa:

ой, простите за такую безвкусицу в цветах

Din stînga vedeţi drumuleţul de asfalt - e pentru biciclişti - e PERFECTĂ, lungă, mai ales că mergînd pe ea vezi oraşul din altă parte, ceea ce nu aveam să vedem plimbîndu-ne pe jos.

havuz în lac

Multe lucruri mă surprind în Finlanda, havuzul acesta tot era ceva nou pentru ochii mei. Mai departe mergi altceva vezi.

acelaş havuz dar din altă parte)

eu)

cu prietena mea Katea

     Am o singură poza cu ea şi ne-a făcut-o un finlandez care îşi plimba cîinele. Ne-a văzut cînd făceam poze de havuz, apoi am mers mai departe, am văzut podul iarăşi ne-am oprit :). Apropo, de Katea. Hmmm, mi-a fost foarte interesant cu ea. Obişnuită să călătoresc singura, deja aveam dubii dacă o să-mi fie cîndva interesant cu cineva. În plus nu ştiam cum va fi cu biciclete, fiindcă nu prea ai timp să discuţi cine şi în care parte vrea s-o ieie. Dar nu, ne-am înţeles foarte bine cu ea. Faptul că e din altă parte a continentului (din Vladivostok) a făcut conversaţia noastră mai interesantă. Îmi era interesant s-o ascult despre călătoriile ei în China, în Vietnam, în Korea şi despre oamenii din ţările celea. Dacă nu mă greşesc ea e prima din cunoscuţii mei care a fost mai des на Дальнем Востоке decît în Europa.
    Am mers încă un pic mai departe, am ajuns să trecem sub al doilea pod.

Plăcut uimite, vesele şi cu mici gînduri triste "de ce în ţara noastră nu e aşa de frumos?" sau "de ce Finlanda nu e ţara mea?" am mers mai departe ca să vedem alte frumuseţe.... eh.... вздыхаю я!
   Soarele deja ieşea şi razele încălzeau pămîntul, numai nu pe noi. Noi întotdeauna mergeam în umbră, frigul tot se simţea, degetele erau reci. Ce am observat în Finlanda e că sub soare e cald, dar dacă vre-un nour îl acoperă, în umbră deodată se face rece, aşa să zicem "свежо", cel puţin pentru mine. De aia aproape toată ziua am fost în coftiţă, căci niciodată nu ştii cînd o să sufle un vîntişor care se simte destul de bine.
   Les autres images sont:

Am făcut un crug pe al treilea pod, am revenit în centru, am vizitat biserica. De data asta n-am făcut poze pentru că am mai fost înainte, numai că îmi era lene să scriu despre călătoria ceea :). Era ora 11. Eu simţeam foamea. Împreună am decis că e timpul să mîncam. Am mers în parc pe care eu îl ştiam, am găsit o bancă, am pus fiecare ce avea pe "masă" şi frumuşel, dar cel mai important, gustos am mîncat :)

Katea se mira cît de tare eu pot economisi cu mîncarea. Spre exemplu, merele sunt din ograda şcolii, plus de la o femeie, legumele sunt din столовка :). Oh, salariul din GPG m-a învăţat fOOOAAArte bine cum să trăiesc în Chişinău, adică să economisez. Şi acum nu e mai bine, dar ...nu despre asta e vorba.
    Din deal am coborît la o mică arie unde se vindeau lucruri second-hand. Acolo mi-am găsit o brăţară de hand-made. Nu aveam să-mi cumpăr niciuna, dar pur şi simplu am găsit una fix cu culorile pe care eu aveam în ziua ceea: oranj şi verziul cela de pe coftiţa. De dimineaţă mă deranja gîndul că sunt două culori deloc nepotrivite una cu alta şi că nu se priveşte frumos и как я могла так одеться! Dar după ce am văzut brăţara am rîs împreuna cu Katea şi desigur mi-am luat-o ca amintire din călătoria noastra. Vînzătoare deşi nu înţelegea rusa, dar şi-a dat seama şi ea despre ce vorbeam :). Brăţara o veţi vedea în pozele următoare.

Nu degeaba asfaltul era vopsit cu diferite desene. Din stînga era ograda pentru copilaşi. Tare mi-a plăcut, pretutindeni erau lucruri de artă

Copacii pur şi simplu mi-au plăcut. Mi-au adus aminte de copilăria mea, cînd priveam poveşti ruseşti.

 Păţanaşul acesta cu ursuleţ sunt făcuţi dintr-un singur copac!

маленькая песочница

Îmi place idea cu copaci.

După ce a fost? iarăşi tur prin oraş. Am trecut prin centru, unde am văzut copaci cu lucrări din croşetat:

 Katea mai vroia să mergem la un shop care se numea Anti-Shop. Amîndouă am crezut că e magazin cu antichităţi şi deja ne închipuiam cîte multe lucruri frumoase şi gingaşe vom găsi, poate şi vom procura, dar n-a să ghiciţi niciodată ce de fapt se vindea acolo. Era un sex-shop :D
     5 min şi trebuia să ne pornim din gară. Cu tren am mers vreo 20 de min şi după aia ne aştepta drumul lunguşor pe biciclete :). Taman în timpul acesta cerul era aşa de frumos, cu nouraşi deosebiţi. Nu puteam să mă opresc să fac poze. Pun 1-2 ca să nu exagerez cu numărul de foto.

 Am ieşit în Hankasalmi. Eh! aveam dispoziţie bună, îmi era tare interesant să ştiu dacă se va primi la mine, dacă выдержу 50 км, căci de fapt asta era prima mea distanţa mare :). Înainte ca să ne pornim pe drumul cel drept am făcut nişte poze. Mi se pare că taman în timpul acesta am adus aminte că în Moldova se sărbătoreşte Ziua Limbii Noastre. Iubesc Limba Română cea melodioasă, păcat că n-am avut cu cine s-o vorbesc în ziua ceea.

Ştiţi că bandiţa cu tricolorul întotdeauna stă la mine pe bici:

Aici Katea sună soţului să întrebe dacă mergem în direcţia corectă, dar eu între timp îmi pun casca, на всякий случай, чтоб было, мало ли что случится на трассе.

Спортсменка, активистка и просто красавица :D

Nu-mi place, dar mai vreau să trăiesc :)). În drum n-am avut niciun accident. Pe mine mă deranjau maşinele, cam multe erau pe trasa. Şoferii - sărmanii, dădeau într-o parte de noi şi din cauza noastră ieşeau pe sens opus. Katea mergea cu viteza mare, eu însă nici nu prea mă grăbeam de aia eram cam departe una de alta. La o porţiune de drum m-am oprit... să fac nişte poze:

- e ceea ce mă lasă fără cuvinte. De fiecare dată cînd le văd, rămîn uimită de matuşca noastră Natura. În fiecare parte a Finlandei aşa peizajuri sunt diferiţi şi am dorinţă să am pe toate pe foto, dar nu pot, căci ba cu maşina mergem repede şi nu reuşesc să apăs la "knopka", ba cu tren. Dar aici aveam timp la dispoziţia mea. De ce să nu mă opresc. Fericită m-am pornit mai departe cînd Katea deja îmi suna pe mobil. Ea şi-a închipuit că ceva s-a întîmplat rău cu mine... că trebuie îndată să sună soţului... :D. А я тут фоткаю )).

    Am mai mers noi cît am mers. Eu eram un pic obosită, mi-era sete. Ne-am oprit la un popas. Pe picioare pe marginea drumului am mîncat toate bunătăţile pe care le mai aveam, ne-am recăpătat forţe noi şi ÎNAINTE!

   Ştiţi de ce Katea se grăbea acasă? )) pentru că soţul ei iubit ne aştepta cu cinaaaa gustoasă! Cînd eram în area oraşului, i-am sunat şi el ne-a zis că dacă vrem ca mîncarea să fie fierbinte, trebuie să ne grăbim un pic. Faptul asta nu ne-a oprit să facem ultimele poze din ziua ceea - asta a fost apusul de soare de mult cunoscutul nostru pod:

 şi desigur NOI - două fete obosite :))

 

    Cum deja am spus ne aştepta masa gustoasă cu vin! но и это было не всё. Nu uitaţi că sunt în Finlanda, dar cum finandezii termină ziua? desigur, în SAUNA!!! oh, tare îmi place tradiţia asta. Aşa de binevenită era pentru corpul nostru obosit! pentru muşchii din picioare, pentru creier. Încă puţin şi aveam să pierd conştiinţa, dar slava Domnului, n-am ajuns la asta :). După sauna am gustat două feluri de prăjituri pregătite tot de Jarmo, l-am lăudat din tot sufletul. Cu el noi ne simţeam ca două prinţese. I-am zis Ecaterinei că are un perfect mies. 
    După aşa relax clar lucru că nu puteam să merg acasă - am rămas să dorm la ei. Dimineaţa am stat de vorba cu Katea, i-am transmis fotografii, ea mi-a dat nişte cărţi de finlandeza pe flash şi nu ştiu cum s-a primit că cardul meu de memorie din camera foto s-a defectat... :(. De atunci nu pot face poze, ceea ce mă întristează foarte tare... Aşa că deja voi posta numai pe acelea pe care le am din vara.
    Aşa a fost călătoria mea din sîmbăta trecută - frumoasă, interesantă! dar iată de endul nu ştiu ce să spun. Cu Happy End sîmbăta seara sau Sad End duminica ziua?

    A voastră,
    Alla ;)

P.S. merci frumos că aţi găsit timp să citiţi povestea mea.