Mi-ați spus să nu mă opresc din explorat, să nu mă opresc din pedalat - așa și fac! :)
Astăzi a fost prima mea zi de holiday. Planuri-uraganuri nu aveam, dar mi se pare am reușit să fac, să văd multe. De dimineața am făcut curățenie în camera, am început-o cu melodia "Let the music play..." care răsuna pe tăt etajul :))). La ora 12:00 am coborât în cofeteria să văd dacă îmi dau ceva de mâncat și am rămas a b s o l u t dezămăgită, pentru că săptămîna asta ei nu servesc nimic decît cafea! Deși nouă ni s-a spus că vom avea și sandwichuri. Un pic nervoasă m-am întors înapoi și пришлось готовить самой :(. Încă nu pot eu să mă îndrăgostesc de procesul cocinar :/. Mare lucru n-am gătit: cartofi fierți, ciuperci prăjiți și salata. După mîncare trebuia să pedalez undeva pînă la 17:30. La ora asta aveam un mic meeting cu prietenii. Unde aș putea să merg să nu fie prea departe și ceva nou. În gînd toată ziua mi se învîrtea numele unui loc micuț, unde lucrează "crazy bitch" - așa a zis un coleg de al meu despre ex-prietena. Îmi imaginam de ce o consideră "bitch", dar la întrebarea mea "why crazy?" a zis: "Because she acted like that." În plus ea lucrează cu crazy people. Sunt tare curioasă ce s-a întîmplat între ei :)), dar asta poate o voi afla în altă zi ;).
Deci Nikulanmäki.
Am pedalat pînă am văzut cîteva case în culoarea bardo. Apropo, în Finlanda aproape toate case sunt vopsite în culoarea bardo (punamulta). Am oprit înaintea edificiului central päärakennus. Pînă cînd mă uitam în dicționar ce înseamnă cuvîntul acesta a ieșit o doamnă, m-am salutat cu ea, dar n-am îndrăznit s-o întreb ce e aici. Numai cînd a ieșit o domnișoară mai tînără, am întrebat-o ce se află aici și ea mi-a dat voie să mă plimb împrejur ca să văd. În timpul acesta ea deja suna la directoarea sa să-i povestească despre mine și după cîteva minute îmi zice: "Așteaptă că acuș vine directoarea, ea vorbește engleza și poate să-ți arăte teritoriul." Eram mulţumită că mi-au dat voie să văd locul, dar nu aşteptam aşa onoare :). Directoarea a fost detsul de plăcută, am întrat în fiecare edificiu pur şi simplu ca să văd cum trăiesc oameni. Da, am uitat să spun, e locul pentru bolnavi mental, nu-i neapărat ca să fie născuţi bolnavi, dar şi cei care au boala psihiatrică. Ei trăiesc acolo vreo 3 - 4 ani numai. Sunt diferite vîrste, începînd de 18.
În una din casele în hall am făcut cunoştinţă cu nişte lucrătoare tinere şi una din cei locuitori. Lucrătoarele cred că nu puteau să înţeleagă cum am ajuns acolo, pentru ce, de unde interesul acesta să le vizitez.. :). Ele încă nu ştiu că sunt o moldo-gagauzcă care arde de interes să cunoască cît mai mult din lumea aceasta şi care visează numai la un lucru în Finlanda. Dar locuitoarea era foarte vorbăreaţa, mi-a arătat camera sa, mi-a povestit despre florile cumpărate de ea cu proprii ei banii, pentru că nu se le dă voie să rupă din preajma casei. Desigur că mi-a spus-o în engleză, căci altfel n-aveam s-o înţeleg :). Mi-a fost plăcut să întîlnesc un student din Agricola, cu care am lucrat o săptămîna. La sfîrşitul micul meu sightseeing le-am întrebat dacă au nevoie de ajutor, ele erau plăcut surprinse că vreau să lucrez. Ne-am înţeles că mîine vin la 9:30 şi o să fac ceva, încă nu ştiu ce. Dar va trebui să mă trezesc devreme, ca să ajung la timp cu bicicleta, am vreo 5 km de pedalat. Fotografii n-am, pentru că îmi era incomod să le fac în faţa lor, dar dacă tare doriţi vizitaţi pagina www.hoivakehitys.fi .
Mai aveam 2 ore libere. Cînd am ieşit din zona de Nikulanmäki, am luat un alt drum tot spre direcţia ceea şi am ajuns într-o pădure nu tare mare. Vedeţi, pădurile tot mă cheamă :D. "Чешется у тебя одно место", - aşa îmi spunea sora, o să păţesc eu într-o bună zi. Dar atîta timp cît n-am văzut nici un lup sau "lup", pedalez mai departe ;). Hmmm, în pădurea asta am simţit altceva, nu frică, ci bucurie. Ştiţi de ce? Pentru că a fost prima dată cînd am trecut cu bicicleta prin o potică în pădure. În alte mici riduri erau drumuri bune, pentru maşini, dar asta era nu tare mare, se vede că nu trece des piciorul omului acolo: erau pietre, şişki, rădăcini de copaci, nu era uşor de pedalat ca pînă acum a fost :). Anume asta şi mi-a plăcut! Eu am putut să trec! Asta spune că progresez în cycling :)).
Am ajuns pînă la semn
Am traversat calea ferată, din partea stînga era o altă potică printre copaci, dar deja nu mai aveam timp să merg acolo. Am mers înapoi, iarăşi la o bucată de drum m-am dat jos :), pentru că încă nu pot să merg în deal, mai ales în pădure - iaca asta tot trebuie să învăţ :D.
Aşa mergînd am observat mansikka (căpşuna) sălbatică.
Credeţi-mă că ele toate erau mîncate :)). În "Everyman's right in Finland" scrie "Everyone is basically entitled to walk, ski, cycle or ride freely in the countryside, as long as this causes no harm to property or nature". Pentru alte drepturi ei spun tot aceeaş. Eu mâncam şi mă gîndeam: "Asta nu e proprietatea a nimănui, aşa că pot mânca liniştit."
La răscruce cu drumul principal am văzut două persoane pe biciclete vorbind în engleza. "Precis că sunt străini," - mi-am zis şi repede m-am dus în urma lor. Cînd le-am ajuns, un simplu "Hei!" a deschis conversaţia. El e finlandez, ea e rusoaica din Vladivostok. Am crezut că tot a venit aici pe un timp, poate în vacanţa, dar nuuuuu! Ea a venit în Finlanda pentru a trăi! pentru întotdeauna! pentru că se va mărita cu un finlandez! Deja nu ştiu ce să simt pentru oamenii aceştea :)). Clar lucru că sunt fericită pentru ei! dar oare o să mă ajungă şi pe mine fericirea asta? :D.
Katea e o săptămînă numai în Pieksämäki. A făcut cunoştinţa cu prietenul său prin internet :). S-au văzut de cîteva ori în Helsinki şi acum a venit să trăiască cu el. Foarte simplu :). Bun, o las, nu o învidiez, pur şi simplu a fost plăcut să vorbesc cu ei. Apropo, ea ştie că Chişinăul e un oraşel frumos. Bunicul ei a fost în Moldova şi undeva aproape de capitala a făcut armata. Iaca aşa, lumea e mică totuşi, despre noi şi în Vladivostok ştiu.
Pe drum spre casa am udat picioarele în apele Pieksäjärviului, am venit acasă, un duş repede, două buterbroade cu mine şi deja mergeam cu bicileta pe drum spre centru (keskus).
Cum am zis la început, aveam un meeting la 17:30 lînga biserica. Acolo s-au grămădit mai mulţi bătrîni decît tineri. Eu mă simţeam bine şi cu oamenii acestea pentru că lîngă mine era Marjo. N-am văzut-o aproape o săptămînă şi aveam multe să-i povestesc :). Pentru ce era organizată întîlnirea ceea? ceva despre Dumnezeu, de ce anume nu ştiu :). Cînd toţi au venit, ne-am aşezat în auto şi ne-am pornit undeva departe. La o porţiune de drum ne-am oprit şi am continuat 4 km să mergem pe jos. A fost interesant şi cald por fin! Săptămîna asta voi avea parte de SOAREEE!!! Iată de dînsul mi-i tare dor se face în zile înnourate şi ploiase.
Unul din organizatorii s-a dus cu maşina la locul unde trebuia să ne oprim, a făcut cafea pe foc. Noi cînd am venit am avut un mic picnic, după asta o persoană ceva a zis speechul său despre Dumnezeu, am cîntat un cîntec şi atît :). Din amîndouă părţi locul cela înconjurat de lac, vine în forma V.
Aşa am lăsat picnicul nostru, ne-am întors înapoi iarăşi pe jos şi mai departe în maşina. Am avut ocazia să vorbesc în spaniola cu şofer :). El e finlandez, călătoreşte des în Spania şi a decis să înveţe limba ca să-i fie mai uşor să comunice. Foarte bine vorbea. Iar doamnele şădeau tăcute şi numai ne ascultau. Una mi-a zis: "E bine cînd ştii cîteva limbi, e uşor să clătoreşti." Pînă ce n-am călătorit mult. Tăt e înainte :))).
Acasă am ajuns la ora nouă. Deja pe teritoriul şcolii m-am uitat spre cer şi am văzut nori în interesantă forma. E frumos, nu? Mi-au adus aminte de păsări călătoare, летящие клином.
Dar voi ce vedeţi?
Astăzi a fost prima mea zi de holiday. Planuri-uraganuri nu aveam, dar mi se pare am reușit să fac, să văd multe. De dimineața am făcut curățenie în camera, am început-o cu melodia "Let the music play..." care răsuna pe tăt etajul :))). La ora 12:00 am coborât în cofeteria să văd dacă îmi dau ceva de mâncat și am rămas a b s o l u t dezămăgită, pentru că săptămîna asta ei nu servesc nimic decît cafea! Deși nouă ni s-a spus că vom avea și sandwichuri. Un pic nervoasă m-am întors înapoi și пришлось готовить самой :(. Încă nu pot eu să mă îndrăgostesc de procesul cocinar :/. Mare lucru n-am gătit: cartofi fierți, ciuperci prăjiți și salata. După mîncare trebuia să pedalez undeva pînă la 17:30. La ora asta aveam un mic meeting cu prietenii. Unde aș putea să merg să nu fie prea departe și ceva nou. În gînd toată ziua mi se învîrtea numele unui loc micuț, unde lucrează "crazy bitch" - așa a zis un coleg de al meu despre ex-prietena. Îmi imaginam de ce o consideră "bitch", dar la întrebarea mea "why crazy?" a zis: "Because she acted like that." În plus ea lucrează cu crazy people. Sunt tare curioasă ce s-a întîmplat între ei :)), dar asta poate o voi afla în altă zi ;).
Deci Nikulanmäki.
În una din casele în hall am făcut cunoştinţă cu nişte lucrătoare tinere şi una din cei locuitori. Lucrătoarele cred că nu puteau să înţeleagă cum am ajuns acolo, pentru ce, de unde interesul acesta să le vizitez.. :). Ele încă nu ştiu că sunt o moldo-gagauzcă care arde de interes să cunoască cît mai mult din lumea aceasta şi care visează numai la un lucru în Finlanda. Dar locuitoarea era foarte vorbăreaţa, mi-a arătat camera sa, mi-a povestit despre florile cumpărate de ea cu proprii ei banii, pentru că nu se le dă voie să rupă din preajma casei. Desigur că mi-a spus-o în engleză, căci altfel n-aveam s-o înţeleg :). Mi-a fost plăcut să întîlnesc un student din Agricola, cu care am lucrat o săptămîna. La sfîrşitul micul meu sightseeing le-am întrebat dacă au nevoie de ajutor, ele erau plăcut surprinse că vreau să lucrez. Ne-am înţeles că mîine vin la 9:30 şi o să fac ceva, încă nu ştiu ce. Dar va trebui să mă trezesc devreme, ca să ajung la timp cu bicicleta, am vreo 5 km de pedalat. Fotografii n-am, pentru că îmi era incomod să le fac în faţa lor, dar dacă tare doriţi vizitaţi pagina www.hoivakehitys.fi .
Mai aveam 2 ore libere. Cînd am ieşit din zona de Nikulanmäki, am luat un alt drum tot spre direcţia ceea şi am ajuns într-o pădure nu tare mare. Vedeţi, pădurile tot mă cheamă :D. "Чешется у тебя одно место", - aşa îmi spunea sora, o să păţesc eu într-o bună zi. Dar atîta timp cît n-am văzut nici un lup sau "lup", pedalez mai departe ;). Hmmm, în pădurea asta am simţit altceva, nu frică, ci bucurie. Ştiţi de ce? Pentru că a fost prima dată cînd am trecut cu bicicleta prin o potică în pădure. În alte mici riduri erau drumuri bune, pentru maşini, dar asta era nu tare mare, se vede că nu trece des piciorul omului acolo: erau pietre, şişki, rădăcini de copaci, nu era uşor de pedalat ca pînă acum a fost :). Anume asta şi mi-a plăcut! Eu am putut să trec! Asta spune că progresez în cycling :)).
 |
| din partea stînga |
 |
| Radan - tren şi încă ceva :) |
Aşa mergînd am observat mansikka (căpşuna) sălbatică.
La răscruce cu drumul principal am văzut două persoane pe biciclete vorbind în engleza. "Precis că sunt străini," - mi-am zis şi repede m-am dus în urma lor. Cînd le-am ajuns, un simplu "Hei!" a deschis conversaţia. El e finlandez, ea e rusoaica din Vladivostok. Am crezut că tot a venit aici pe un timp, poate în vacanţa, dar nuuuuu! Ea a venit în Finlanda pentru a trăi! pentru întotdeauna! pentru că se va mărita cu un finlandez! Deja nu ştiu ce să simt pentru oamenii aceştea :)). Clar lucru că sunt fericită pentru ei! dar oare o să mă ajungă şi pe mine fericirea asta? :D.
Katea e o săptămînă numai în Pieksämäki. A făcut cunoştinţa cu prietenul său prin internet :). S-au văzut de cîteva ori în Helsinki şi acum a venit să trăiască cu el. Foarte simplu :). Bun, o las, nu o învidiez, pur şi simplu a fost plăcut să vorbesc cu ei. Apropo, ea ştie că Chişinăul e un oraşel frumos. Bunicul ei a fost în Moldova şi undeva aproape de capitala a făcut armata. Iaca aşa, lumea e mică totuşi, despre noi şi în Vladivostok ştiu.
Pe drum spre casa am udat picioarele în apele Pieksäjärviului, am venit acasă, un duş repede, două buterbroade cu mine şi deja mergeam cu bicileta pe drum spre centru (keskus).
Cum am zis la început, aveam un meeting la 17:30 lînga biserica. Acolo s-au grămădit mai mulţi bătrîni decît tineri. Eu mă simţeam bine şi cu oamenii acestea pentru că lîngă mine era Marjo. N-am văzut-o aproape o săptămînă şi aveam multe să-i povestesc :). Pentru ce era organizată întîlnirea ceea? ceva despre Dumnezeu, de ce anume nu ştiu :). Cînd toţi au venit, ne-am aşezat în auto şi ne-am pornit undeva departe. La o porţiune de drum ne-am oprit şi am continuat 4 km să mergem pe jos. A fost interesant şi cald por fin! Săptămîna asta voi avea parte de SOAREEE!!! Iată de dînsul mi-i tare dor se face în zile înnourate şi ploiase.
Unul din organizatorii s-a dus cu maşina la locul unde trebuia să ne oprim, a făcut cafea pe foc. Noi cînd am venit am avut un mic picnic, după asta o persoană ceva a zis speechul său despre Dumnezeu, am cîntat un cîntec şi atît :). Din amîndouă părţi locul cela înconjurat de lac, vine în forma V.
Acasă am ajuns la ora nouă. Deja pe teritoriul şcolii m-am uitat spre cer şi am văzut nori în interesantă forma. E frumos, nu? Mi-au adus aminte de păsări călătoare, летящие клином.
No comments:
Post a Comment