Diferenţa între biserica luterana şi ortodoxă, şi un pic despre ride.

Terve!

Aşa zic cînd văd pe cineva cu bici venind în faţa mea şi zîmbind. Astăzi am avut vreo 3 ore de înspiraţie şi am zis: "dă să mai scriu ceva, să rămînă amintire".

   Poate nu va fi tare interesant dar aş vrea ca să fie pe blogul meu articolul acesta.

   Deci, dacă ţineţi minte data trecută am povestit despre biserica ortodoxă şi am zis că duminica voi merge să văd cum e acolo. Da, m-am trezit eu atunci din greu, m-am îmbrăcat în fusta (nu scurtă :)) şi cu bicicleta m-am pornit. Dar, spre nefiricirea mea, biserica era  î n c h i s ă! Numai atunci eu am văzut orarul cînd ei vor lucra.

Peste o săptămînă. Era încă dimineaţa, cu fusta n-a să mergi la pedalat prin pădurile. Am zis: "dacă m-am trezit pentru aşa ocazie, vreau să merg la o biserica luterană, de a lor". La una am fost deja - Vanha Kirkko, vreau să văd şi altele. La dînşii slujba se începe la 10, aşa că am venit taman la vreme, cînd clopotele sunau. În biserica nu a fost altcineva decît bătrinii şi eu singura din tineri. Mai era o familie tînără, iarăşi многодетная pentru vîrsta lor: 2 copii şi unul încă se va naşte.
   La întrare în biserica îţi iei cartea cu cîntecele. Pe pereţi sunt scrise numerele căntecelor care se vor cînta în ziua ceea. M-am gîndit că nu ar fi rău şi la noi să editeze cărţi pentru biserica, atunci n-ar fi nevoia să cînte oameni aparte în strana. Ar fi mai frumos să cîntăm noi, cei care au venit pentru se a roage pentru ceva şi nu discuta ultimele noutăţi. Aici cînt şi eu :), învăţ să citesc în finlandeza. Apropo, la citit limba nu e grea deloc, ceea ce vezi aceea şi citeşti - îmi place. Dap, nici nu trebuie altfel, şi aşa e grea cu gramatica ei, cu cuvintele ei greu de memorizat. Încă n-am avut clase, abia săptămîna asta vom avea prima lecţie. Nu-i pe asta. Mai mult vreau să povestesc despre obiceiurile în biserica luterană. Oameni şăzuţi pe scaun toată slujba, numai cîteodată se scoală pentru vreo rugăciune importantă. Desigur că nu-i nici o icoană. La asta era o sculptura din lemn în centrul pereţii cu Iisus şi ucenicii lui. Arde numai o luminare şi practic atît. Dar taaaare îmi place muzica care se cîntă. Orga care este la noi în Chişinău, ei o au în biserica. Îmi plac sunetele care iesă din instrumentul cela, nu ştiu cum se numeşte (poate cineva să-mi ajute), mă simt ca la un concert de muzica de orga. Poate de aia şi îmi place să merg la biserica luterană - concert for free :))).
   Mai trec spre sfîrşitul. Ca şi noi ei primesc nafra şi ... nu apa, dar vin. Posibil că kagor, dar slab, poate amestecat cu apa :). De aia şi a spus fetiţa la masa cînd am fost în ospeţie şi le-am adus vin Kagor, că are gust ca acel care ei primesc la biserica. Atunci am crezut că are în vedere că îl primesc la Paşti, dar iesă că le dau în fiecare duminica. Nafra lor e interesanta :D. Nici nu ştiu cum s-o descriu. Să zicem "pîinea" e ca napolitană, sau ca acei вафельные коржи în forma de cerc cu diametrul poate 1 cm şi ceva şi subţire-subţire. Apropo, ca să ţii post nu trebuie să nu mănînci gras.
   În ziua ceea slujba era condusă de o doamna, îmbrăcămintea ei era de culoarea albă şi verde. Parcă e atît.

   A mai trecut o săptămînă, n-am uitat şi de biserica noastră. M-am trezit iarăşi mai devreme, nu ştiam la ce ora se începe, dar dacă ştiam limba aveam să observ pe orar că-i scris acolo "klo 10" - ora 10:00. Cînd am ajuns acolo la 09:20, era numai un bărbat care nu ştia engleza. Bine că port dicţionarul cu mine întotdeauna, cumva noi ne-am înţeles. Mi-a zis că în biserica se cîntă puţin şi în rusa. Dar credeţi-mă că nici un cuvînt n-am auzit în rusa.
   Mai aproape spre ora zece au început să vină oamenii. Femeile în rochii lungi, dar fără batista. Eu - în pantaloni, că era un pic răcoare după ploaia, dar cu basma :)). Cît stăteam le aşteptam, m-am aşezat pe scaun din afară şi citeam o broşură "Базовая информация о Финляндии" (poate rămîn aici şi voi avea nevoie de info ca imigrant :D). S-a apropiat o doamnă şi a început să vorbească în rusa. Cît de tare m-am mirat cînd am aflat că e finca, pur şi simplu a învăţat limba, dar n-avea nici un accent!!! Ea mi-a spus că biserica a fost construită pentru oamenii, care au fost veniţi din Karelia, mai bine spus învitaţi de către autorităţile finlandezi pre vremurile cînd Russia şi-a luat o parte Finlandei. Am mai făcut cunoştinţa cu altă doamnă mai bătrîna, care ca babele, m-a văzut şi întreba pe alta: "Kuka siellä?" (cine-i acolo) Tot e finca dar a învăţat toată viaţa în limba rusa. Ea şi mi-a spus să mă aşez lîngă ea căci numai ea ştie rusa, deşi de mare ajutor nu aveam nevoie :).
   În biserica ortodoxă se dă nafra normală - pîinicuţa cea dulce în bucăţile mari şi tot vin!!! Dar aici se turna mai mult decît în cea luterană, pentru că spre sfîrşit o babuţa turna şi umpla vasul cela biniţor. Mi s-a părut parcă era scăpată la vin :)). Am băut şi eu să-mi dea puteri.
   Ah da! Am uitat să menţionez banii. În biserica luterană ei au un fel de mici saci pe un băţ lung, unde arunci bani şi nimeni nu vede cît ai dat. În biserica ortodoxă de aici se face ca la noi - se pune deschis pe o tavă (поднос). Am stat mai mult în picioare, dar şi ne-am aşezat cîte un pic. La sfîrţitul slujbei babuţa ceea, vorbitoarea de rusă, a mai întrebat ce fac aici, cum am ajuns, cînd plec şi zice că la noi acolo (adică în MD) sunt nevoieşi şi vrea să-mi dea nişte materii care are ca ajutor. M-am gîndit: eu puţin voi avea de bagajul meu, să mai iau şi barahloul ei :D. Cînd a aflat că ajut oamenilor cu dizabilităţi zice: "Молодец! Бог тебе это зачтёт". Deşi n-am venit aici, чтоб мне засчиталось, aveam cu totul alt scop. Dar poate acum vreau  чтоб засчиталось - să nu mă întorc înapoi... Interesant e că toţi se miră şi te laudă cînd aud că faci voluntariat aici în ţara lor. Azi (11.06), spre exemplu, am fost la gara să-mi iau bilete pentru călătorii, mi-a căzut o doamnă foarte interesantă şi vorbăreaţa. Ea avea mare curiozitate să ştie de unde sunt eu pînă ce i-am dat paşaportul meu zagran unde scrie Moldova :).

   Un mică povestire despre seara de 10.06. Era după ploaia, nu frig, dar răcoare. M-am îmbrăcat binişor, deşi pe urmă am scos fuluarul, jaketa, căci încălzisem tare. La vreo 4 km de Pieksamaki am văzut tablou "Mataramäki 18 km". Încă nu ştiu potenţialul meu pe bicicleta, dar am vrut să văd dacă rezist :)). Era ora cinci şi ceva, pînă zece mai este mult timp. Am pedalat eu mult atunci, aşa şi n-am găsit Mataramäki. Dar interesant era faptul că eram singură pe drum. Din ambile părţi era pădure.

Undeva auzeam împuşcături. Vîntul sufla aşa de plăcut. Plăcut era şi să simt adrenalinul - iarăşi departe de oameni, practic în pădure, dar dacă sare vreun animal pe drum??? Nu mă uitam atît în faţa decît prin îmrejuri :D.
   Drumul: ce de superb a fost!!!!!!!!!!!!!!!! avea urcuşuri şi coborîşuri. Ah, mă simţeam ca la competiţie cu bicileta montană. N-am riscat să sar peste deal :))), poate data viitoare. Cînd mergeam în vale, de fiecare dată mă gîndeam că înapoi nu va fi aşa de uşor :). Numai 2 dealuri n-am putut să urc cu bici. A trebuit să mă dau jos :).

Vedeţi sacoşa ceea albă? Acolo întotdeauna port cu mine cartea şi o pokrîvala să am unde şădea dacă o să merg la plaja, dar pînă cînd niciodată nu mi-a ajuns timp să mă opresc şi să citesc. Mă simt ca un copil care se joacă şi tot nu vre să se întoarcă seara acasă :)).
   Am mai găsit primul drum rău în Finlanda: apropae un km de drumul central, înconjurat de pădure unde oamenii au summer cottage. Cred că acolo e простительно.

    Deja mai aproape spre Pieksamaki am început să strîng floricele şi acum le am frumuşel aşezate în camera mea.