Primele aventuri: June 2013

Ieri v-am povestit de Nikulanmäki şi că ne-am înţeles să vin să lucrez o zi. Trebuia să fiu pe loc la 09:30, dar numai la 09:15 m-am pornit de acasă şi cu ce cap m-am gîndit că o să reuşesc să merg 5 km...??? nu ştiu :). Da nici nu m-am gîndit pentru că ştiu că nu sunt punctuala şi cîteodată mie-mi place спешка asta. Azi am simţit pe pielea mea cît e de greu pare drumul cu bicileta cînd te grăbeşti. Da nu era tare importantă întîlnirea, aşa că nu m-am stresat. Dar a fost plăcut de dimineaţa să merg cu bicicleta. Pe străzile numai oameni maturi mergeau cu maşina/bicileta. Un bărbat s-a uitat lung, s-ar fi gîndit: ce face fetiţa asta în oraş aşa de devreme. Sau poate nu putea să înţeleagă a cui fata sunt, căci oraşul e micuţ şi fiecare ştie unul pe altul.
În Nikulanmäki m-au întrebat ce fel de lucru vreau să fac: să mă joc ceva cu locuitorii sau să fac ceva garden work. Am ales lucrul fizic, căci deja sunt sătulă de gîndit, de străduit să înţeleg ce vor să-mi spună. Şi n-am regretat. Lucrul fizic a fost chiar binevenit. D-intîi am udat toate florile. Un bărbat, lucrător de acolo, m-a întrebat ceva, eu zic: "Anteeksi, en puhu suomea", dar lui era paralel :). Tot a continuat în finlandeza şi numai am înţeles că nici un fel de engleza, vorbim numai suomea :). După ce am terminat cu udatul, am avut parte de mîncare destul de bună. Pe urmă am continuat cu curăţenia în flori. Am lucrat în total de la 10 pînă la 16. Era foarte cald. Vroiam tare să mă bronzez, mie frica că aici nu voi reuşi. Так, я не загорела, а сгорела чуточку.
De ar fi eu în Moldova, m-aş îmbrăca în costum de baie şi aveam să fac treaba, să se bronzeze normal tot corpul, dar aici am putut numai să dau un pic mai sus maioul, şi asta am făcut numai peste cîteva ore de lucru. Iaca în capitolul acesta mă simt înhibată în Finlanda. Cum femeile pot să se îmbrace atîtea multe haine pe ele cînd e cald?! La mine nu ajunge cum poţi să îmbraci o rochie cu nişte jambiere (aşa mi-a tradus Google), cînd rochia nu e scurtă deloc şi afară nu e frig. Sau pantaloni cu tunica (care cîteodată pare ca rochie) şi aproape toate femeile port aşa. De ce să nu îşi arăte un pic piciorele sau funduleţul :D. Asta am observat cînd era o săptămînă foarte caldă pentru ei, pentru mine era taman normal. Eu cu bucurie am purtat zilele celea rochii, shorţi, tăt ce era scurt :D. Într-o bună zi n-am rezistat şi am întrebat colegul meu de ce femeile ascund atîta frumuseţea lor. El a zis că nici ei bărbaţii nu înţeleg şi nu ştiu :)). I-am sugerat ca ar fi bine ca anume ei, bărbaţii, să le spună asta femeilor lor, la ce el mi-a răspuns că ei sunt shy şi nu pot să le spună în faţa... but you can wear your dresses without any pants :).
Toată ziua locuitorii casei se plimbau încolo încoa şi fiecare vroia să vorbească cu mine, pentru că lor le este interesant că a venit cineva străin (cu care ei au posibilitatea să vorbească engleza), din propria sa voie şi încă face lucrul cela greu... "It's a hard work", - spuneau, dar mie îmi plăcea pentru că îmi aducea aminte de Moldova, de copilăria mea şi în gînd le răspundeam: "Dragii mei, voi încă nu ştiţi ce este hard work!!! Cînd prăşeşti cîteva sotşi sau hektari cu mîna! nu cu oarecare maşina, sub soare!!! Cîteodată şi fără apa pentru că fîntîna e tare departe. Iaca asta e hard work! Dar aici un fel de odihna am avut. Pe unii tare le interesa dacă sunt plătită pentru asta. Mda, n-ar strica cîţiva banuţi, dar dacă e volunteering work, сама напросилась, то и денюжки нет. Eram bucuroasă că mă hrănesc - asta şi era scopul meu de a lucra acolo :)).
La pauza de cafea am făcut cunoştinţa cu o profesoara care tare a fost interesată dacă eu aş putea să fac/predau un fel de discussion course în engleza pentru studenţi. Sună interesant, numai că trebuie să vorbească cu directoare. Pînă atunci îmi savurez de vacanţa şi de alte evenimente care vor avea loc.

Am venit acasă murdărică la mîini şi la picioare, ca la o ţărancă :D. La mîini nu se e uşor sucul de iarba care s-a făcut de culoarea neagra. Idea de a lăsa manichiura nu era una din cele bune, seara le-am tăiat frumuşel. Să vă spun cinstit chiar mă simt obosită :), nu m-am aşteptat, se vede că m-am alintat binişor în ultimii 5 ani.
Am aflat că săptămîna asta vine să mă viziteze una din voluntarii-prietenii mei, franţuzoaica. Va sta două nopţi la mine şi sâmbăta ne pornim împreuna spre Turku. Mă bucur că voi vorbi în franceza cîteva zile, căci mă doare capul de numai engleza. În viaţa mea n-am vorbit atîta în limba asta, deşi se consideră că sunt profesoara de engleza, ppffff.

Am scris ce am făcut azi, acum merg la somnete, sper să visez ceva frumos. Mii dor de vise frumoase, colorate. De o lună şi ceva nu visez nimic normal, concret, numai nişte visuri spălăcite, sure. Nu ştiu de ce.