Hei!
Data trecută aşa şi n-am avut timp să scriu mai detaliat despre zilele mele cu studentele din Franţa, dar azi, cît de somn nu mi-ar fi o să scriu.
Azi cam la ora cinci am primit un apel de la o doamnă care tare mă ruga să ies cu franţuzoaice în oraş, ele vor să stea într-un bar, dar ea e demult ieşită din vîrsta aia. Eu, cu slăbiciunea în corp şi durere în gît, n-am putut să zic "Mă scuzaţi, dar nu pot să vă ajut...", am acceptat să fiu iarăşi un fel de ghid şi traducătoarea (asta mai mult îmi place :)). Ne-am înţeles să ne vedem la opt seara. Sauna era anulată pentru azi, din păcate.
Ora opt şi ceva, ne-am întîlnit cu fetele. Ele chitite şi eu cu gîndul "Of, iarăşi!" Dar totul a mers bine de la început, chiar dacă m-au acuzat că nu le-am acceptat în FB. Am mers la Irish Pub, la care n-am fost niciodată de cînd trăiesc în Pieksamaki, dar am auzit că acolo se vinde bun whiskey. Am mers şi n-am regretat. Localul e liniştit, plăcut să te odihneşti, în plus erau vreo doi băieţi tineri şi doi bărbaţi mai în vîrstă. Fetele deja mă cunosc un peu şi au început să mă докучать "Allez, Alla! tu peux faire des connaissances, manger pour gratuit... fais une rotation et parles avec les garcons!" O să spun deodată că da, am făcut eu prima cunoştinţă cu băieţi căci am văzut că seara va fi foarte plictisitoare numai între noi cinci fete, în pluc fetele vor avea o experienţă cu băieţi finlandezi :D.
Mi se pare că lor le-a plăcut şi le-a fost interesant. A fost şi mie interesant să aflu de la ele că în Franţa e normal să întrebi pe băiat pe cine din noi îţi place mai tare (dacă sunt mai multe fete. Atenţie! întrebarea asta vine după ce ai întrebat cum te numeşti şi cîţi ani ai) Bieţii finlandezi nu ştiau cum să procedeze, ce să zică... Franţuzoaicele însă au fost tare insistente şi n-au vorbit despre altceva decît să aştepte răspunsul. Iar eu trebuia toată asta să traduc, să explic.
Ştiţi ce tare mi-a plăcut în seara asta? !!! eu am încercat să traduc direct din franceza în finlandeza :D!!! nu ştiu, m-am simţit un pic fericită pe ascunselea... e ca un nou progres în viaţa mea! înseamnă că eu pot şi cine ştie, poate în viitor asta va fi meseria mea ( :)!). Totul se începe de la detalii... În plus, de data asta a fost un pic mai uşor să-mi aduc aminte franceza.
Surprizele nu s-au terminat aici. Cînd fetiţele-garofiţele au ieşit cu băieţii împreuna afară, eu m-am apropiat de proprietarul şi îmi era curios să aflu de unde el a venit, pentru că deodată s-a văzut că nu e finlandez: tenul de faţă mai întunecat, părul creţ şi negru (dar sur de la bătrîneţe) - nu e turc, dar de undeva din altă parte. Bon, il est tunisien et bien sûr il parle Français. "Alors, vous avez compris tous de ce qu'on a parlé?" "Oui, mais je m'en fous" :D iar fetele au vorbit şi de el tot. Cînd au intrat şi au auzit că noi tot vorbim în franceza, lor le venea greu a crede că aud Franceza. Reacţia la toate era diferită. Una i-a dat aceeaş întrebare ca şi mine :D, două nu ştiau unde să se ascunde, iar alta era tare bucuroasă să audă în sfîrşit pe cineva vorbind în limba sa materna în Finlanda :).
Iată aşa surprize-surprize eu am aproape peste tot unde mă duc. Asta mă face să mă gîndesc cît de interesantă e lumea aici. Mulţi vin din ţări diferite, trăiesc aici deja aproape 15-20 de ani şi cel mai interesant că aproape cu TOŢI pot vorbi în limba lor materna, fie turca, fie franceza, fie rusa :). În plus, îmi iau ca o regulă să ies peste tot unde sunt invitată, căci niciodată nu ştiu ce mă aşteaptă.
Băieţii tot nu a rămas pe o parte. Am aflat că unul e luteran (ca şi toţi finlandezi) iar altul e ortodox. Cînd i-am spus că eu tot sunt ortodoxă, el s-a bucurat tare de parcă şi-a găsit sora :D. După noi a venit doamna-mentor a fetelor şi a aşteptat încă vreo 5 minute pînă cînd fetele au luat rămas bun de băieţi. Acolo a fost şi schimb de numere de telefoane, deşi fetele pleacă la sfîrşitul săptămînii acestea, şi prietenia în FB şi învitaţii în Franţa :D, numai eu, старушка de 25 de ani, le aşteptam la o parte. N-am avut parte de niciun număr de telefon, nada de nada :D, numai o invitaţie de la proprietar la concertul de vinerea în pubul lui.
C'est tout. Comme ça mi-a trecut un pic şi gîtul.
P.S. deacum puteţi să citiţi comentariile pe pagina mea de FB cît de tare le-a plăcut seara :)
Data trecută aşa şi n-am avut timp să scriu mai detaliat despre zilele mele cu studentele din Franţa, dar azi, cît de somn nu mi-ar fi o să scriu.
Azi cam la ora cinci am primit un apel de la o doamnă care tare mă ruga să ies cu franţuzoaice în oraş, ele vor să stea într-un bar, dar ea e demult ieşită din vîrsta aia. Eu, cu slăbiciunea în corp şi durere în gît, n-am putut să zic "Mă scuzaţi, dar nu pot să vă ajut...", am acceptat să fiu iarăşi un fel de ghid şi traducătoarea (asta mai mult îmi place :)). Ne-am înţeles să ne vedem la opt seara. Sauna era anulată pentru azi, din păcate.
Ora opt şi ceva, ne-am întîlnit cu fetele. Ele chitite şi eu cu gîndul "Of, iarăşi!" Dar totul a mers bine de la început, chiar dacă m-au acuzat că nu le-am acceptat în FB. Am mers la Irish Pub, la care n-am fost niciodată de cînd trăiesc în Pieksamaki, dar am auzit că acolo se vinde bun whiskey. Am mers şi n-am regretat. Localul e liniştit, plăcut să te odihneşti, în plus erau vreo doi băieţi tineri şi doi bărbaţi mai în vîrstă. Fetele deja mă cunosc un peu şi au început să mă докучать "Allez, Alla! tu peux faire des connaissances, manger pour gratuit... fais une rotation et parles avec les garcons!" O să spun deodată că da, am făcut eu prima cunoştinţă cu băieţi căci am văzut că seara va fi foarte plictisitoare numai între noi cinci fete, în pluc fetele vor avea o experienţă cu băieţi finlandezi :D.
Mi se pare că lor le-a plăcut şi le-a fost interesant. A fost şi mie interesant să aflu de la ele că în Franţa e normal să întrebi pe băiat pe cine din noi îţi place mai tare (dacă sunt mai multe fete. Atenţie! întrebarea asta vine după ce ai întrebat cum te numeşti şi cîţi ani ai) Bieţii finlandezi nu ştiau cum să procedeze, ce să zică... Franţuzoaicele însă au fost tare insistente şi n-au vorbit despre altceva decît să aştepte răspunsul. Iar eu trebuia toată asta să traduc, să explic.
Ştiţi ce tare mi-a plăcut în seara asta? !!! eu am încercat să traduc direct din franceza în finlandeza :D!!! nu ştiu, m-am simţit un pic fericită pe ascunselea... e ca un nou progres în viaţa mea! înseamnă că eu pot şi cine ştie, poate în viitor asta va fi meseria mea ( :)!). Totul se începe de la detalii... În plus, de data asta a fost un pic mai uşor să-mi aduc aminte franceza.
Surprizele nu s-au terminat aici. Cînd fetiţele-garofiţele au ieşit cu băieţii împreuna afară, eu m-am apropiat de proprietarul şi îmi era curios să aflu de unde el a venit, pentru că deodată s-a văzut că nu e finlandez: tenul de faţă mai întunecat, părul creţ şi negru (dar sur de la bătrîneţe) - nu e turc, dar de undeva din altă parte. Bon, il est tunisien et bien sûr il parle Français. "Alors, vous avez compris tous de ce qu'on a parlé?" "Oui, mais je m'en fous" :D iar fetele au vorbit şi de el tot. Cînd au intrat şi au auzit că noi tot vorbim în franceza, lor le venea greu a crede că aud Franceza. Reacţia la toate era diferită. Una i-a dat aceeaş întrebare ca şi mine :D, două nu ştiau unde să se ascunde, iar alta era tare bucuroasă să audă în sfîrşit pe cineva vorbind în limba sa materna în Finlanda :).
Iată aşa surprize-surprize eu am aproape peste tot unde mă duc. Asta mă face să mă gîndesc cît de interesantă e lumea aici. Mulţi vin din ţări diferite, trăiesc aici deja aproape 15-20 de ani şi cel mai interesant că aproape cu TOŢI pot vorbi în limba lor materna, fie turca, fie franceza, fie rusa :). În plus, îmi iau ca o regulă să ies peste tot unde sunt invitată, căci niciodată nu ştiu ce mă aşteaptă.
Băieţii tot nu a rămas pe o parte. Am aflat că unul e luteran (ca şi toţi finlandezi) iar altul e ortodox. Cînd i-am spus că eu tot sunt ortodoxă, el s-a bucurat tare de parcă şi-a găsit sora :D. După noi a venit doamna-mentor a fetelor şi a aşteptat încă vreo 5 minute pînă cînd fetele au luat rămas bun de băieţi. Acolo a fost şi schimb de numere de telefoane, deşi fetele pleacă la sfîrşitul săptămînii acestea, şi prietenia în FB şi învitaţii în Franţa :D, numai eu, старушка de 25 de ani, le aşteptam la o parte. N-am avut parte de niciun număr de telefon, nada de nada :D, numai o invitaţie de la proprietar la concertul de vinerea în pubul lui.
C'est tout. Comme ça mi-a trecut un pic şi gîtul.
P.S. deacum puteţi să citiţi comentariile pe pagina mea de FB cît de tare le-a plăcut seara :)
 |
| "rotation du soir" |
 |
| avec Ms propriétaire |
No comments:
Post a Comment